Vârful pandemiei de COVID-19 din Spania a fost înregistrat pe 31 martie, când 9.222 de oameni au fost testaţi pozitiv. Pe 2 aprilie era înregistată şi cea mai neagră zi, cu 950 de morţi.
La nici o săptămână după asta, pe 8 aprilie, Spania declara 4.813 oameni vindecaţi.
Şi, în vreme ce numărul morţilor şi al celor infectaţi a început să scadă constant, numărul celor vindecaţi s-a menţinut ridicat.
De la începutul lunii şi până acum, doar în patru zile nu a fost atins pragul de 3.000 de vindecaţi de COVID-19, totalul depăşind 75.000 de oameni.
La fel ca în restul lumii, toate tratamentele pentru COVID-19 sunt experimentale. Medicii folosesc tot ce se poate pentru a-şi salva de la moarte pacienţii.
În Catalonia, la frontiera cu Franţa, regiune puternic lovită de pandemie, şeful secţiei de terapie intensivă a unui spital spune că foloseşte hidroxiclorochina, în ciuda polemicilor despre acest medicament.
„E un comportament mai mult sau mai puţin curajos referitor la acest medicament. În spitalele din Barcelona este important să folosim acest medicament, pentru că în faţa acestei boli ne spunem că trebuie să facem ceva. E poate mai puţină reţinere în a utiliza acest medicament. Alergăm după boală, nu înaintea ei, deci trebuie să luăm decizii complicate. Sigur este că avem o boală care avansează foarte repede şi că avem poate mijloacele de a îmbunătăţi supravieţuirea la boală. Pe de altă parte, eu cred într-o medicină ştiinţifică, cu dovezi. Şi este complicat, nu am cheia pentru acest subiect”, a declarat medicul Miguel Barcelo pentru France Culture, potrivit Mediafax.
Medicul a mai spus că este o boală pe care toţi medicii trebuie să o privească cu umilinţă şi că niciodată nu a putut pune un prognostic atunci când un pacient a ajuns la spital în stare gravă.
Miguel Barcelo crede şi că nu este sigur că, odată vindecaţi, pacienţii sunt imuni dacă au dezvoltat anticorpi.
În aceste condiţii, medicul spune că ar fi mai indicat să se folosească termenul „criterii de ieşire din izolare”, decât de „vindecare”.
Autorităţile spaniole, la fel ca şi cele franceze, consideră că trebuie să se aştepte cel puţin opt zile de la primele simptome şi 48 de ore de la dispariţia febrei pentru a se permite ieşirea din izolare.
Acest lucru poate fi făcut doar cu obligaţia purtării unei măşti încă cel puţin şapte zile, pentru a evita ca un bolnav să transmită boala după externare.
Aceste criterii nu sunt clare, iar decizia medicilor poate fi subiectivă.
Stabilirea diagnosticului „vindecat” rămâne neclară şi în condiţiile în care durata de incubaţie a virusului este diferită, la unii pacienţi ajunge la 14 zile, simptomele sunt diverse, iar testele nu sunt fiabile.
Medicul spune că a găsit, nu de puţine ori, teste fals negative şi chiar de mai multe ori. Aşa că, nici măcar când testele sunt negative sau nu există semne clinice, nu poate fi sigur că un bolnav este 100% vindecat.